Mărturie cutremurătoare: „Până la 19 ani, aveam deja trei come alcoolice și o supradoză!”

Vineri, 10 Septembrie 2021, 00:00
695
Mărturiile tinerilor care au luptat pentru a scăpa de sub subjugarea dependenței de droguri sau de alcool sunt pline de durere. Ei vorbesc atât despre durerile care le-au trăit și i-au împins spre consumul de stupefiante, despre „amorțeala” din timpul anilor de consumatori, dar și despre avalanșa de emoții de după, din timpul terapiei. Căci dependența de droguri, dar și lupta pentru a-i ține piept sunt strâns legate de modul de procesare al emoțiilor și trăirilor, spun foștii consumatori.

Dependența este o boală cronică și îi "însoțește" pe cei afectați pe tot parcursul vieții. Acesta este unul dintre aspectele pe care le află, în timpul ședințelor terapeutice, consumatorii de droguri – dar nu numai, acest fapt se aplică tuturor dependenților, indiferent de viciu! – care cer ajutorul specialiștilor. Iar pentru ca lupta cu dependența de droguri să fie una cu izbândă, unul dintre primii pași este acceptarea faptului că există o problemă.

Pentru Norbi – un tânăr fost consumator de droguri, în vârstă de 30 de ani – acceptarea faptului că are nevoie de ajutor a venit după mulți ani de consum de droguri, dintre cele mai puternice. „Până la 19 ani, aveam deja trei come alcoolice și o supradoză”, a mărturisit tânărul. Privind în urmă, consideră că a ajuns să bea în cantități industriale și să consume droguri din ce în ce mai tari, urmare a traumelor trăite în copilărie. „Am suferit traume fizice, dar cele psihice au fost mai dureroase. A venit (n.r. consumul) pentru a acoperi sentimentele de abandon, traumele din copilărie, căci am fost o persoană abuzată fizic și mental. De fapt, abuzul psihic cred că a declanșat dependența. A fost o nevoie de evadare. Tata nu mă lăsa să gândesc cum gândeam. Mă suna de la serviciu și îmi spunea că vine acasă pentru opt ore ca să mă bată. Toată această durere am strâns-o în mine și când am început să consum, credeam că scap de ea, că o ventilez. Dar dependența a pus stăpânire”, a povestit Norbi.

La 14 ani a fumat primul joint, învățat de o gașcă cu care se împrietenise. La 16 ani deja era „expert” în a-și prepara cocaina, astfel încât să îi dea senzații puternice. Dar nici aceasta nu a fost de ajuns, ci în permanență căuta „ceva și mai tare”.

„M-am drogat cu calmante cu vodcă, nucșoară și tantum rosa”

„Am ajuns să intru în come alcoolice și să am o dependență agresivă. Când mă întâlneam cu prietenii consumam, dar când plecam acasă sau eram singur, continuam să consum, și urât de tot. În liceu am dezvoltat tehnici, să cer afară din clasă, pentru a consuma. La 16 ani aveam nevoie de mai mult decât ceea ce îmi oferea alcoolul. La 17 ani experimentam tot felul de droguri, nu doar droguri tari. Nu erau de ajuns. Am încercat calmante cu vodcă, nucșoară, tantrum rosa, folosită pentru spălături vaginale, care aveau efect halucinogen. Pierdusem controlul”, își amintește fostul dependent de droguri.

Cât despre trăirile experimentate, Norbi își amintește că drogurile, pe lângă o „senzație de confort” și de valorificare, îl „amorțeau”. „Nu am mai putut să plâng de la 14 ani. Iar toată compasiunea pe care o simțeam în trecut față de oricine, de animale, oameni bătrâni, s-a transformat într-o ură. M-am transformat într-un monstru. Aveam ură și pumni. Dintr-o persoană sociabilă, cu mulți prieteni am ajuns să fiu dat la o parte inclusiv de o așa numită „bandă” de mici interlopi, care aveau grijă de mine înainte. Țin minte și acum momentele când am făcut supradoza. Eram în spital, legat de pat, cu sondă, fusesem două zile în comă indusă, am făcut infarct, am intrat în moarte clinică. În patul de lângă mine era o bătrână arsă, pansată toată, înfășurată toată, și auzeam doctorii cum vorbeau și spuneau că mai are doar câteva ore de trăit. Când asistenta s-a apropiat să îi dea mâncare prin tub, eu am înjurat-o, i-am strigat cuvinte grele și țipam de ce o hrănesc pe ea, că oricum moare, să mă hrănească pe mine”, a mai rememorat tânărul fost dependent de droguri.

Abia după ani buni, după ce a renunțat la facultate, a pierdut toți prietenii și familia, a reușit să scape de dependență.

„Consumam și am început să plâng. Mama, toți prietenii, toată lumea pe care am cunoscut-o îmi spuneau să mă opresc. Eram în străinătate și am simțit că nu mai pot. Am sunat-o pe mama și i-am spus că plâng, mi-a spus să vin acasă. Fizic eram la pământ, eram anorexic, nu mai aveam forță, nu mai puteam să umblu. M-am împachetat, nu am contactat nicio firmă, pur și simplu am venit acasă, am ascuns câinele în bagaje în microbuz, într-o cușcă. Am ajuns acasă, tremuram tot, pentru prima oară voiam să cer ajutor”, a relatat Norbi despre momentul în care s-a decis să ceară ajutorul specialiștilor.

XXX

În prezent, în cadrul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Constanța sunt în terapie aproximativ 50 de tineri, o parte dintre ei incluși în programul de "justiție terapeutică" – celor care li s-a impus de către anchetatori sau instanță să facă terapie, în caz contrar riscă să ajungă la închisoare sau să plătească amenzi penale. 



Pagina a fost generata in 0.1828 secunde